MIC TRATAT DE GENOCID CULTURAL
Ghid practic pntru activiştii din Uniunile Etnice.
Deoarece cu privire la Genocidului Cultural (GC), nu s-a publicat practic nici o literatură de specialitate care să unifice şi totodată să generalizeze experienţa –în unele cazuri bogată–a unor Uniuni Etnice (UE) , pentru a face mai efficientă această activitate, facem noi aici o încercare în acest sens. Ne bazăm pe o experienţă de mai bine de un deceniu şi jumătate a cărei rezultate spectaculoase merită studiate şi prezentate celor interesaţi.
Mai întâi suntem obligaţi să definim sensul unor noţiuni cu care vom opera pentru a evita confuziile.
Prin Genocid Cultural se definesc acele acţiuni întreprinse cu intenţia, făţişă sau mascată, de a spăla creerul unui grup naţional etnic, politic sau religios având ca obiectiv ştergerea elementelor alcătuitoare a conştiinţei naţionale existente sau posibil a fi constituită. Printre metodele obişnuite ce se aplică cu succes pentru atingerea acestor ţeluri se pot exemplifica : menţinerea în plan formal a activităţilor de tip şcolar, nepredarea istoriei naţionale, treceea cu vederea calendarului de sărbători naţionale, nedifuzarea şi nepopularizarea publicaţiilor editoriale pe tematică de interes naţional, neorganizarea de activitţi sportive, culturale de orice fel şi mai cu seamă neorganizarea sub orice formă de întâlniri ale membrilor grupului sub orice formă s-ar manifesta ele.
Este evident faptul că tratarea acestor teme prin mijloace reprezentative (presa etc) este incomparabil mai puţin efficientă decât prin mijloacele prezentative ( adunări live cu membrii comunităţii mai ales cu participrea tinerilor) . Eliminarea sau rărirea extremă a acestora din urmă şi diluarea primelor vor avea ca rezultat sigur îngustarea sau chiar eliminarea intereselui faţă de problemaitca etniei, cea ce este deacum un rezultat clar înregistat la activul GC.
O atenţie deosebită trebuie acordată serbărilor şcolare. Acestea trebuie reduse doar la Pomul de Iarnă , o sărbătoare internaţională, deseori interşcolară şi unde trebuie vegheat ca să nu se manifeste tendinţele etnofile ce mai răsar pe alocuri.
O mare grijă trebuie avut pentru a evita momentele cruciale ale istoriei naţionale ştiut fiind că de acolo ni s-au tras numeroase necazuri. Astfel se vor evita să se acorde o atenţie prea mare sărbătorilor gen Vartanank, Prima Republică, Sardarabad şi altele asemenea. Nu se vor consemna în nici un fel Tarcmanciaţ Don, Sahag-Mesrop etc. Nu se înregistrează nici un venit de pe urma acestor sărbători.
Un bun obicei este să nu se facă prea mare caz privitor la volumele editate a căror circulaţie nu trebuie încurajată şi care poate turbura spiritele tinere şi să umbrească sentimentele de unitate europeană spre care tindem. Astfel de volume ca memoriile lui Morgenthau sau roamanul acela a lui Werfel sau Hilsenrath pot întrista cititorii şi e bine să stea mai bine în depozit.
Dar cel mai important este împiedicarea întâlnirilor de orice fel. Dacă unii vor să facă sport să se legitimeze la numeroasele cluburi sportive din oraş. Dacă vor să danseze să se ducă la cele 500 de cluburi din oraş. Dacă vor să vadă filme să meargă la cinematograf sau să folosească videul. Uniunile Etnice nu sunt cabareturi sau birouri de turism şi sport !
Scopul nostru trebuie să fie cultivarea unui spirit calm, de prietenie între toate popoarele europene şi candidat-europene. Iată de ce aşa zisele acţiuni culturale nu sunt propice unei bune funcţionări a uniunilor. Eradicarea acestui tip de acţiuni-cu totul nedorite şi periculoase- este tocmai ceea ce elemetele duşmănoase numesc genocid cultural Dacă lucrurile stau aşa, ei bine noi ne mândrim că suntem purtătorii acestei etichetări, pe care o perpetuăm spre binele nostru şi al neamului !
p.c. Acay Effendy
