ŞI O VESTE BUNĂ…

Conducta de gaz natural de 140 de km. ca va aduce combustibilul pretios in Armenia din Iran a fost finalizată după  aproape doi ani de constructie. Unii comentatori sustin ca diametrul prevazut iniţial de 1420  mm a fost redus la 700 mm la insistenţa Gazpromului care s-a temut ca pe această cale s-ar fi putut livra gaze natueale in Europa anihiland monopolul pe care îl deţine această societate. Platind cu 3kwh/mc Armenia rezolvă parţial problema energetică şi asigură încalzirea locuinţelor la costuri acceptabile. E un pas mic, dar deosebit de important pe calea independenţei energetice, baza relansării econimice. Având poate asta în vedere a fost posibilă semnarea acordului de livrăti ele energiei electrice către Turcia după ce diplomaţia balonului şi-a jucat cartea. Dacă ne gândim că gazele naturale nu sunt numai combustibil ci şi materie primă semnificaţia conductei creşte în importanţă. Şi oricum, de combustibil are nevoie şi industria nu numai populaţia. Iar diametrul conductei…cu timpul poate să crească!

ULTIMA CARTE DE JOC

INTRE ROMA SI ANKARA

Silvio Berlusconi a anunţat ca Italia va plăti  Libiei  5 miliarde  de euro despăgubiri, compensaţie pentru anii de ocupaţie italiană a Libiei.
Libia (sub denumirea ei de atunci Tripolitania) era o parte a imperiului Otoman. Suportând toate binefacerile acestei situaţii. În 1912, după un scurt război, Italia anexează Triopolitania. Italia lui Musolini pierde al doilea război mondial şi în 1947 trupele engleze se află în Tripolitania iar la retragerea lor acest teritoriu trece sub tutela ONU. Deci Italia a stăpânit Tripolitania 35 de ani. In 1951  devine independentă ca Regatul Unit al Libiei . În 1969  colonelul Moammar al Gaddafi proclamă republica (Jamaharia Arabă Libiană Populară Socialistă.).
Gaddafi a obţinut de la Berlusconi 5 miliarde euro pentru acei 35 de ani.In acei ani Italia a avut beneficii din Libia.Nu a ucis libieni, nu a dat foc la geamii, nu a deportat în masă libieni şi nu a însuşit bunurile deportaţilor.A  obţinut beneficii din folosirea bogăţiilor Libiei.Iar acum plăteşte compensaţii. E o urmare a deciziei vreunui tribunal internaţional? Sau o înţelegere bilaterală?
Ce legătură are asta cu Ankara?
Acum au loc convorbiri secrete directe între Ankara şi Erevan. Secrete ca şi secretul lui Polichinelle. Agenda nu poate cuprinde decât numai 3 puncte: blocada, recunoaşterea genocidului, compensaţii materiale şi teritoriale.
Turcia, eventual va ceda chiar şi la primele două puncte. Niciodată la al treilea. Pentru că Ankara nu e Roma. Şi nici Armenia nu e Libia.
Dar dacă Armenia nu va insista acum pentru compensaţii complete, va pierde ultima ocazie de a-şi asigura un viitor. Semnarea unui acord parţial va fi ultima pagină din istoria acestui stat.