După aducţiunea gazului natural din Iran spre Armenia, prin terminarea conductei care face, de puţină vreme, posibil acest lucru şi începerea convorbirilor preliminare pentru un oleoduct Iran-Armenia, iată că discuţiile privind legarea Armeniei de Iran printr-o cale ferată comercială ce va face posibil ieşirea Armeniei cu mărfurile sale pe piaţa internaţională, au intrat în linie dreaptă. Proiectul, care se aşteaptă să fie finalizat în cinci ani are în vedere, pornind din Yeraskh, o distanţă de 400-450 km de cale, din care 80 km noi pe teritoriul Iranului, până la Merand. Fondurile necesare vor putea fi obţinute de la Banca Mondială, Banca de Dezvoltare a Asiei, sau Rusia care s-a arătat interesată de acest proiect. Atunci când toate aceste proiecte vor fi duse la bun sfârşit, blocada azero-turcă va deveni caducă şi inoperantă. Iar speranţele Armeniei pentru a se redresa tehnic şi economic vor căpăta o bază reală. Putem chiar prevedea un viitor cu o absorbţie notabilă a forţei de muncă ceea ce ar fi unul din efectele cele mai importante ale eforturilor echipei admnistrative conduse de S.Serkisian
Unii din noi vor dori poate sa contribuie si ei cu ceva la demararea acestor proiecte. Aducand obolul lor, putin sau mult, la acest obiectiv concret si datator de sperante. O pot face chiar in zilele acestea. Cineva le va spune ce au de facut. SI, ca in orice subscriptie publica, orice suma , mica sau mare, conteaza. Dar ce conteaza cu adevarat este ca poate pentru prima data, un armean traitor in diaspora, va simti nemijlocit, ca este solidar cu Patria Mama si ca este o particica indisolubila din poporul care l-a nascut. Va fi un semtiment inedit si miraculos, greu de descris prin niste simple vorbe. Dar va fi, in acelas timp, si o piatra de incercare ce va deosebi graul de neghina, pe armeanul de duminica de armeanul adevarat. Cati din noi vom trece aceasta proba a focului?
