KOSOVO-KARABAH

KOSOVO—ARTZAKH
Dupa  o scurta perioada de deruta si vociferari ziaristice  ne-convingatoare Kosovo si-a proclamat independenta, a fost recunoscuta de unele state si a votat prima sa Constitutie. Subiectul a trecut în arhive. Karabahul care si-a proclamat independenta mult mai demult, nu a beneficiat de recunoasterea nici unui stat. Nici macar a statului maltez sau a Andorrei. Si ar fi meritat. Malta de pilda este membru ONU. Pentru ca o tara ca SUA sa faca acest gest ar trebui ca ea sa aiba interese puternice în regiune pe care Karabahul sa fie în masura sa le sustina. Diplomatia Artzakhului, precara în resurse, ar putea totusi sa se orienteze  spre tari ca Libanul sau Cipru pentru început. Ar putea explora în acest sens America de Sud, sau unele tari scandinave. Este vorba sa se faca o bresa în acest zid al indiferentei tencuit cu vorba goala aruncata în pripa : Kosovo nu poate fi un precedent!  De ce? Chiar este, si înca unul foarte bun! Câte Birouri care sa tina loc de Consulate are însa Karabahul deschise în strainatate? Câte actiuni sunt întreprinse la nivelul corpului diplomatic de asemenea Birouri? Câte Conferinte internationale s-au tinut în Karabah? Nimic din toate acestea…Desigur toate acestea costa, iar  rezultatele se vor lasa asteptate. Si totusi, simpla asteptare, initial benefica, se poate transforma în inversul ei, adica sa se piarda si ce s-a câstigat pâna acum.
Nu-i vorba, armenii au acum prioritati imense ca importanta mai ales raportate la resursele disponibile. Si totusi, nu cred ca acum e momentul în care sa ne putem permite sa uitam de Karabah si destinele sale. Un lucru câstigat, se pastreaza luptând pentru el fara încetare. Si nu numai cu arma.

LA INCEPUT A FOST CUVANTUL…

  Ani de zile armenii diasporani, si mai ales cei americani, alcatuiesc proiecte de rezolutii ce cuprind mii de cuvinte pentru a demonstra cea ce a fost demult demonstrat de guvernele timpului (1890-1920) si anume realitatea juridica a comiterii Genocidului la care au fost supusi armenii ani îndelungati, dar mai cu seama în anii primului razboi mondial. Mii de cuvinte. Opuse miilor de gloante, lovituri de baioneta, sabie, bâta, alte obiecte homicide, înfometarea, exilul, violul, spolierea si jaful. Cuvinte ce se opun unor acte.  Verba volant, spuneau romanii. Si sfatuiau: acta, non verba! Dar ei subestimau puterea cuvintelor. Or, la început a fost Cuvântul. A fost suficient ca un presedinte american, sa promita—nu cu jumatate de gura, ci in repetate rânduri—ca va sprijini recunoasterea Genocidului, si în tabara celor cu musca pe…fes, sa se petreaca lucruri—pentru unii—neasteptate. Trecem peste adierea primavaratica a campaniei de semnare a petitiei de scuze, initiata de 200 de intelectuali turci‚si semnata de circa 30000 de oameni, culti probabil (adica circa 0,03% din populatia Turciei), adiere stinsa atât de lipsa de interes a restului de 99,97% cât si de amenintatorul articol 301 emblematic pentru codul penal din Turcia. Sarim ‚si peste alte asemenea detalii, pentru a mentiona înca unul despre care era de neimaginat sa fi fost vorba cu putini ani în urma. Este vorba de emisiuni radio în limba armeana în Turcia, organizate in cadrul programului Vocea Turciei. Din nou este vorba despre cuvinte. Desigur, a mai fost un precedent, dupa arestarea lui Ocalan, s-a vorbit de initierea unei televiziuni in limba kurda. Nu cunoastem mai multe detalii. In ceea ce îi priveste pe armeni, de la negarea existentei lor fizice si culturale, modificarea numelor de familie etc, si pâna la initierea emisiunilor în limba armeana este totusi un pas. De data asta este vorba de cuvinte în limba armeana. Istoria foarte încarcata a armenilor, mai cu seama legata de stravechea lor patrie—arealul numit Anatolia de est—a retinut si celebrul Tanzimat, din sec.19, constitutia otomana care acorda o seama de libertati minoritatilor, si care a avut o existenta efemera fiind rapid anulata. Ba chiar nu peste mult timp urmata de baile de sânge hamidiene. O sa spuneti, eh, erau alte timpuri. Asa este. Timpurile s-au schimbat. Dar, asa cum spunea profesorul meu din liceu, oamenii nu s-au schimbat în ultimii 6000 de ani. Au devenit doar mult mai informati. Iar daca deschideti Biblia (un lucru laudabil si plin de învataminte) veti gasi scris ca cel ce a facut odata un lucru îl va mai face. Întelepte cuvinte. Emisiunile acestea au fost planuite sa înceapa în iunie curent. Obtinerea, nesperata am zice noi, pentru Turcia, ca Presedintele Obama sa viziteze Turcia la începutul lui aprilie—înainte de declaratia traditionala a presedintelui de 24 aprilie—a devansat data începerii acestor emisiuni si ele vor incepe la 1 aprilie, cu câteva zile înainte de vizita prezidentiala! Chiar asa, cu grila incompleta si lacunara pâna la vara. Or, daca se va pune în aplicare si mai ales daca va dura aceasta, atunci asta se va datora nu numai activitatii armenilor diasporani ci în primul rând celor din Turcia care nu au uitat limba stramoseasca si au folosit-o chiar asa cu turcismele ei binecunoscute. Au pastrat cuvintele materne. Davidul armenesc cu prastia lui de cuvinte jeneaza Goliathul cu picioarele de lut din Asia Mica. Perseverenta si credinta nestramutata în atingerea telului nostru final, parte integranta a juramântului dat de fiecare din noi înaintasilor nostri cei fara de mormânt risipiti pe drumurile anatoliei si a desertului Der Zor, vor da încet, dar sigur roadele asteptate. Dar pentru asta trebuie sa credem cu tarie în cuvintele noastre. Cuvintele limbii materne. 

12 ORASE DIN BULGARIA…

12   ORAŞE   DIN  BULGARIA

Blagoevgrad, Burgas, Cazanlâc, Dobrici, Pleven, Plovdiv, Razgrad, Rila, Ruse, Sofia, Stara-Zagora,Varna. În aceste oraşe trăiesc—mulţi, puţini—Armeni. Adevăraţi. Armeni care nu s-au speriat de faptul ca de două ori la rând parlamentul bulgar, influenţat de partidul turcilor, a respins rezoluţia de recunoaştere a Genocidului antiarmean, deşi mulţi parlementari ar fi dorit să o aprobe.Nu numai nu s-au speriat, dar au şi   acţionat acolo unde turcii nu mai aveau cuvânt: în consiliile municipale unde erau reprezentaţi şi armeni. Consiliile municipale din oraşele amintite, au votat rând pe rând rezoluţii care recunosc ceea ce recunoaşte de fapt întregul popor bulgar: calitatea de genocid a tragediei din 1915 şi urm.
Sesizat, legendarul guvern negationist  turc a trecut la represalii. El a ordonat ca să se intrerupă sau rezilieze acordurile de înfrăţire dintre zisele oraşe bulgăreşti şi cele turceşti. Astfel au reziliat acorduri de înfrăţire oraşele Bursa cu Dobrici, Kurkklardi cu Plovdivul şi Adapazarul cu Şumenul.
Ne întrebăm: oare câţi armeni originari din Adapazar (aşa cum era la noi Siruni sau Zareh Bălbul), mai trăiesc la Şumen şi-şi mai aduc aminte de bunicii lor din Adapazar măcelăriţi…frăţeşte, de vecinii lor, în 1915?
După cum se vede însă treaba nu te poţi înfrăţi necondiţionat cu niscaiva oraşe turceşti. Dar oare poate Turcia să se înfrăţească cu Uniunea Europeană.? Eu zic că da. Dar pentru asta trebuie să ia exemplul Germaniei care a făcut, la timpul său mea culpa pentru aceiaşi crimă internaţională: asasinarea planificată a propriilor cetăţeni selectaţi doar pe criteriul etnic.
Turciei îi va fi mult mai uşor să o facă, deoarece vinovatul nu ar fi ea ci un alt stat, dispărut între timp de pe scena istoriei:   Imperiul Otoman desfiinţat chiar de…Turcia actuala.
A la bon entendeur salut!

UMBRA EVANESCENTA A ARARATULUI…

 
 Dupa 9 ani de la premiera, TVR1 si-a luat inima in dinti si a prezentat filmul lui Egoyean ( Ararat)  prefatand-ul cu cateva cuvinte rostite de un critic de film al carui nume i-mi scapa pe moment. Jena criticului fata de necunoasterea subiectului a fost marturisita de el prin viu grai, dupa ce a incercat sa vorbeasca despre film, afirmand ca nu prea l-a inteles, ca e un subiect straniu  si ca evenimentele narate se situeaza in afara sferei sale de cunostinte. Spatiul cultural armenesc este cu totul necunoscut pentru el, singurii armeni de care a auzit sunt Khaciaturian, Aznavour si cafegii de la care se aprovizioneaza cu cafea.
  De aici rezulta, fara tagada, ca tot ce a cladit H.Dj.Siruni, timp de 20 de ani prin revista si anuarul ANI, expozitiile de cultura armeana, colaborarea cu Nicolae Iorga, etc, si reusita sa de a schimba imaginea de cafegii si pantofari a armenilor in cea de popor cu o cultura milenara si precursoare de nalta tinuta, a fost demolat, aneantizat, pulverizat si redus la zero. Cine nutreste alte idei, se imbata cu apa rece. Azi, aici, nu ne mai cunoaste nimeni.
 Si mai rezulta de aici, ca sumele alocate prin bugetul statului Uniunii Armenilor din Romania s-au dus pe apa sambetei, indifernt de destinatia lor , de vreme ce drept rezultat avem un zero taiat in patru tocmai  la capitolul imagine de care facea atata caz cineva la adunarea justificativa  convocata cu ceva ani ]n urma, ca urmare a articolului acuzator din Romania libera  semnat de dl. Bezerian. Articol care clama incativitatea, in sens rezultativ a zisei Uniuni.
 Un critic de film ar fi putut citi despre acest subiect fara sa sape in arhive, daca si numai daca,  ar fi avut ocazia sa ia cunostinta de urmatoarele tiparituri ale editurii ARARAT : Un ambasador la Constantinopol (Morgentahau), 40 de zile pe Musa Dagh (Werfel), Genocidul Armenilor (Stepan-Antonian), Genocidul Armenilor (Selian), Povestea gandului de pe urma(Hilsenrtah) si anuarele ANI postdecembriste.  Dar cum sa o faca daca aceste tiparituri stau ascunse sub 7 lacate si nu ajung la cei care trebuie sa ia cunostinta de acest subiect care, iata, este parte a politicii globale a armenilor pentru dreptate si adevar. Secretofilia si-a atins iata scopul ! Se tiparesc carti valoroase pe aceasta tema dar asta este egal cu ZERO de vreme ce se tin ascunse in beciurile Uniunii.
 Carmacii uniunii sunt atat de departe de aspiratiile armenilor de pretutindeni precum frunzele putrede ce se itesc de sub zapezile topite primavara de cele verzi inmugurite pe copaci. Imaginea Araratului e aproape stearsa din sufletele de hartie a celor ce tin cheile de la beci. Cunosc cam 20 de critici literari, tot atata scriitori si jurnaliati, apoi edituri, parlamentari, universitati, institute de profil, profesori de istorie si drept, etc. etc. carora era cu cale sa li se ofere ocazia si ia cunostinta cu aceste materiale. Si nu pasiv ci activ solicitandu-le unora recenzii si opinii.
 In incheiere dam traducerea cuvantului turcesc tembel :  el semnifica lenes. Asta, in treacat,  asa, fara legatura cu cele de mai sus.