Proprietara si editoarea octogenară a cotidianului HARATCH din Franţa a decis închiderea publicaţiei si încetarea apariţiei sale. După 86 de ani de apariţie neîntreruptă…
Eram copil când acest periodic întra la noi în casă, şi mai ieri, după ani, îl mai consultam ocazional cu interes. Cauzele închiderii? Tehnice: linotipurile (maşini oricum uzate moral) uzate fizic şi costurile ridicate de întretinere; Financiare: costurile de producţie care nu mai puteau fi acoperite de desfacere (abonamente), scăderea dramatică a anunţurilor; Sociale: scăderea numărului de colaboratori dar şi de cititori. Asta în timp ce presa francofonă-armeană prosperă. Ce se găseste însă la rădăcina acestor cauze aparente?
Cauza principală este izolarea si ne-aderarea la elementele tinere deschise progresului tehnic si cerinţelor zilei; cramponarea la o formulă editorială de mult revolută, ruptă de progresul înregistrat de presa europeană, conservatorismul. Dar, desigur nu e singura cauză. Scăderea armenofoniei în consens cu diminuarea sentimentelor identitare a dus la diminuarea cititorilor. Iar restul nu este decât un mânunchi de corolare.
Si iată cum venim din nou, şi iarăşi, la constatarea lipsei unui centru polar de prestigiu la care să adere toţi armenii oriunde s-ar afla. Fără el, fără acest punct de sprijin, cum putem construi o temelie identitară solidă? Chiar existentă, ea se evapora treptat iar consecintele, iată: le avem sub ochi, dispare cea mai de prestigiu (odinioară) publicaţie de limbă armeană din Europa.
Un ziar monocrom, fără fotografii, cu articole adeseori academice, ne-jurnalistice, cu o echipă restrânsă de colaboratori, cu aspect de sec.19, cu pagini putine, publicatia a ajuns la punctul spre care mergea de bună voie.
Cândva, nu demult poate, a pierdut ocazia de se transforma, tehnic si redactional, cu deschidere spre noi directii de explorare ziaristică, cu noi mijloace moderne de abordare familiare azi consumatorului de noutati. Simptomatic este lipsa totală a publicatiei pe net. Prin asta ea s-a exclus din lumea presei de azi. Politica de izolationism conservator, în mediul de retracţie a armenofoniei, au fost factorii majori care au adus ziarul Haratch spre inevitabil. Dacă se vor găsi forţe dedicate cu finanţele respective se mai poate spera la o reapariţie desigur într-o formulă cu totul nouă.
Pentru moment însă ceea ce trebuie reţinut este că cine nu vrea să ajungă la acest exitus să ia aminte şi să tragă învaţămintele ce se impun: fără tineret, fără schimbare în consens cu timpul prezent nu putem decât să periclităm existenţa nu numai a unei publicatii dar si a unor organizatii întregi.
Cine are urechi de auzit să audă!
