Nu neţineţi lecţii de democraţie…
Ce ne poate oferi Obama ? Reducerea preţului pâinii? Atunci e binevenit… (Din comentariile locuitorilor din Cairo cu prilejul vizitei lui Obama)
Acesta e adevărul : toţi oamenii de pe glob s-au săturat de vorbăria politicienilor. Dar nu numai în Egipt. E valabil şi în România. E valabil şi în organizaţii mai mărunte. Astăzi orice conducător de stat, guvern, minister, direcţie, uniune, partid etc este privit cu suspiciune oricâte promisiuni şi proiecte jonglează verbal în faţa electorilor. Ceea ce contează sunt faptele. Numai faptele. Prezente. Nu promise, nu întrevăzute sau prezise în viitor. Acestea fac mai puţin decât o ceapă degerată în ochii publicului. Şi chiar faptele sunt cernute prin sita costurilor implicate.
Asistăm la decesul verbiajului politicianist care nu mai are nici o audienţă. La nimeni. Şi atunci când vorbele sună a gol în absenţa faptelor, oamenii întorc spatele şi refuză participarea la viaţa din forum. Nu se mai duc la vot. Nu mai citesc presa clientelară. Ignoră mişculaţiile oneroase ale cocoţaţilor. Care se bucură că sunt lăsaţi în pace. Ceea ce ne reaminteşte că orice are limitele sale rezonabile. Un gest care semnifică ignorarea poate avea semnificaţie. Dar perpetuarea lui poate avea efecte contrare.
În definitiv ce urmărim prin această ignorare? Anularea unor efecte negative. Or nu prin părăsirea câmpului de luptă învingem pe adversar. Atunci însă când politicianul vorbeşte în gol iar vorbele lui găunoase se lovesc de zidul tăcerii dispreţuitoare a publicului, tăcerea asta e plină de pericole pentru el. Ea conţine viitoarele pedepse ale publicului care se vor abate negreşit pe capul politicienilor demagogi.
Absenteismul masiv din ţară, dar şi din alte ţări europene, de la euroalegeri, e mai mult decât o atitudine: e un avertisment. Nu e departe momentul când incapacitatea politicienilor de a oferi soluţii sustenabile va crea vidul in care se vor insera soluţiile populare.
Un om politic, înainte de a coborî în arena politică, trebuie să se asigure că are pregătirea necesară, vocaţia naturală de a se pune în serviciul obştei cu pricepere şi eficienţă, depunând eforturi reale pentru aceasta. Singurul lucru ce are el de oferit alegătorilor sunt faptele. Nu vorbele, oricât ar fi ele de frumoase şi meşteşugite.
Pentru că azi, cele mai frumoase vorbe nu valorează nici cât o ceapă degerată.
Iar cei ce se bucură că au fost aleşi de acoliţii lor, în absenţa masivei mase încă tăcute se bucură degeaba. Va veni curând vremea când tăcerea celor tăcuţi va striga. Pentru că la umbra celor nechemaţi stau neştiuţi cei care sunt capabili să îndrepte corabia pe drumul cel bun.
Să ne amintim de vorbele lui Jefferson care spunea că poţi înşela un om, poţi înşela poporul o dată, dar nu poţi să o faci un timp îndelungat. Căci ziua scadenţei vine negreşit.
Azi meseria de om politic nu se mai poate sprijini pe sculele tocite ale oratoriei. Şi nici pe programele destinate a nu se realiza niciodată. Un om politic e creditat, scurt timp, şi supus la proba de foc a faptelor. Puţini sunt cei care o trec, din păcate.
